George Alboiu
George Alboiu (Romanian pronunciation: [ˈdʒe̯ordʒe alˈboju]; 6 July 1944 in Roseți, Ialomița) is a Romanian poet.[1]
Biography
Alboiu studied literature at the University of Bucharest between 1963 and 1967. His first poem, Luceafărul, was written in 1964 while at university but his first published work was Câmpia eternă (1968).
Selected works
- Câmpia eternă (București, Editura pentru Literatură, 1968).
- Cel pierdut (București, Editura pentru literatură, 1969).
- Edenul de piatră (București, Editura Cartea Românească, 1970).
- Drumul sufletelor (București, Editura Albatros, 1970).
- Joc în patru, poezii pentru copii (București, Editura Ion Creangă, 1970).
- Gloria lacrimei (București, Editura Cartea Românească, 1971).
- Cumplita apoteoză (București, Editura Cartea Românească, 1973).
- Stâlpi (București, Editura Cartea Românească, 1974).
- Poeme (București, Editura Eminescu, 1975).
- Poemele câmpiei (București, Editura Cartea Românească, 1978).
- Aventura continuă (București, Editura Eminescu, 1980).
- Metoda şoimului (București, Edi¬tura Eminescu, 1981).
- Turnir (1987).
- Roata lumii (București, 1994).
- Câmpia eternă, antologie, cu o prefaţă semnată de V. F. Mihăescu, București, 2001.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.