îmbuca

See also: imbuca

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *imbuccāre, from Latin bucca (“cheek, mouth”). Compare Aromanian mbuc, mbucari, Italian imboccare, French emboucher, Portuguese and Spanish embocar.

Verb

a îmbuca (third-person singular present îmbucă, past participle îmbucat) 1st conj.

  1. to eat quickly, gobble up, tongue, swallow, lap
  2. to take, have
  3. to interlock, mesh

Conjugation
    conjugation of îmbuca (first conjugation, no infix)
infinitive a îmbuca
gerund îmbucând
past participle îmbucat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbuc îmbuci îmbucă îmbucăm îmbucați îmbucă
imperfect îmbucam îmbucai îmbuca îmbucam îmbucați îmbucau
simple perfect îmbucai îmbucași îmbucă îmbucarăm îmbucarăți îmbucară
pluperfect îmbucasem îmbucaseși îmbucase îmbucaserăm îmbucaserăți îmbucaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbuc să îmbuci să îmbuce să îmbucăm să îmbucați să îmbuce
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbucă îmbucați
negative nu îmbuca nu îmbucați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.