înțelept

From Late Latin intellēctus, from Latin intellegō. Was originally also the past participle of înțelege, replaced by înțeles through analogy with other -e ending third-conjugation verbs (i.e. merge > mers, drege > dres, scrie > scris). Doublet of intelect.

• IPA^(key): /ɨn.t͡seˈlept/

înțelept m or n (feminine singular înțeleaptă, masculine plural înțelepți, feminine and neuter plural înțelepte)

1. wise, sage

înțelept m (plural înțelepți, feminine equivalent înțeleaptă)

1. wise or learned person

• învățat, sapient, savant, doct

• înțelepciune
• înțelege