înțina

See also: întina

Romanian

Etymology

From Latin tenuāre, present active infinitive of tenuō, with în- added.

Verb

a înțina (third-person singular present înținează, past participle înținat) 1st conj.

  1. (regional) to cut down a tree incompletely, making it easier to take down afterward
  2. (regional, figuratively) to support lightly or incompletely; to leave in an unstable balance

Conjugation
    conjugation of înțina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înțina
gerund înținând
past participle înținat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înținez înținezi înținează înținăm înținați înținează
imperfect înținam înținai înțina înținam înținați înținau
simple perfect înținai înținași înțină înținarăm înținarăți înținară
pluperfect înținasem înținaseși înținase înținaserăm înținaserăți înținaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înținez să înținezi să înțineze să înținăm să înținați să înțineze
imperative — tu — — voi —
affirmative înținează înținați
negative nu înțina nu înținați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.