înconjura

Romanian

Alternative forms
  • încunjura

Etymology

From Latin congȳrāre, present active infinitive of congȳrō, with the prefix în.

Verb

a înconjura (third-person singular present înconjură, past participle înconjurat) 1st conj.

  1. to encircle, surround, enclose, encompass
  2. to go/walk round

Conjugation
    conjugation of înconjura (first conjugation, no infix)
infinitive a înconjura
gerund înconjurând
past participle înconjurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înconjur înconjuri înconjură înconjurăm înconjurați înconjură
imperfect înconjuram înconjurai înconjura înconjuram înconjurați înconjurau
simple perfect înconjurai înconjurași înconjură înconjurarăm înconjurarăți înconjurară
pluperfect înconjurasem înconjuraseși înconjurase înconjuraserăm înconjuraserăți înconjuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înconjur să înconjuri să înconjure să înconjurăm să înconjurați să înconjure
imperative — tu — — voi —
affirmative înconjură înconjurați
negative nu înconjura nu înconjurați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.