îndrăzni
Romanian
Etymology
From a Common Slavic drŭznati, from drŭzŭ.
Verb
a îndrăzni (third-person singular present îndrăznește, past participle îndrăznit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of îndrăzni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îndrăzni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndrăznind | ||||||
| past participle | îndrăznit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndrăznesc | îndrăznești | îndrăznește | îndrăznim | îndrăzniți | îndrăznesc | |
| imperfect | îndrăzneam | îndrăzneai | îndrăznea | îndrăzneam | îndrăzneați | îndrăzneau | |
| simple perfect | îndrăznii | îndrăzniși | îndrăzni | îndrăznirăm | îndrăznirăți | îndrăzniră | |
| pluperfect | îndrăznisem | îndrăzniseși | îndrăznise | îndrăzniserăm | îndrăzniserăți | îndrăzniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndrăznesc | să îndrăznești | să îndrăznească | să îndrăznim | să îndrăzniți | să îndrăznească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndrăznește | îndrăzniți | |||||
| negative | nu îndrăzni | nu îndrăzniți | |||||
Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.