îndura

See also: indura

Romanian

Etymology

From Latin indūrāre, present active infinitive of indūrō.

Verb

a îndura (third-person singular present îndură, past participle îndurat) 1st conj.

  1. to endure, bear, suffer, undergo
  2. to take pity on, have mercy
  3. to harden, indurate

Conjugation
    conjugation of îndura (first conjugation, no infix)
infinitive a îndura
gerund îndurând
past participle îndurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndur înduri îndură îndurăm îndurați îndură
imperfect înduram îndurai îndura înduram îndurați îndurau
simple perfect îndurai îndurași îndură îndurarăm îndurarăți îndurară
pluperfect îndurasem înduraseși îndurase înduraserăm înduraserăți înduraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndur să înduri să îndure să îndurăm să îndurați să îndure
imperative — tu — — voi —
affirmative îndură îndurați
negative nu îndura nu îndurați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.