înjuga

Romanian

Etymology

From jug or possibly from în + Latin iugāre, present active infinitive of iugō.

Verb

a înjuga (third-person singular present înjugă, past participle înjugat) 1st conj.

  1. to yoke

Conjugation
    conjugation of înjuga (first conjugation, no infix)
infinitive a înjuga
gerund înjugând
past participle înjugat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înjug înjugi înjugă înjugăm înjugați înjugă
imperfect înjugam înjugai înjuga înjugam înjugați înjugau
simple perfect înjugai înjugași înjugă înjugarăm înjugarăți înjugară
pluperfect înjugasem înjugaseși înjugase înjugaserăm înjugaserăți înjugaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înjug să înjugi să înjuge să înjugăm să înjugați să înjuge
imperative — tu — — voi —
affirmative înjugă înjugați
negative nu înjuga nu înjugați

Antonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.