înrădăcina
Romanian
Etymology
From rădăcină.
Verb
a înrădăcina (third-person singular present înrădăcinează, past participle înrădăcinat) 1st conj.
- to take root
Conjugation
conjugation of înrădăcina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înrădăcina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înrădăcinând | ||||||
| past participle | înrădăcinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înrădăcinez | înrădăcinezi | înrădăcinează | înrădăcinăm | înrădăcinați | înrădăcinează | |
| imperfect | înrădăcinam | înrădăcinai | înrădăcina | înrădăcinam | înrădăcinați | înrădăcinau | |
| simple perfect | înrădăcinai | înrădăcinași | înrădăcină | înrădăcinarăm | înrădăcinarăți | înrădăcinară | |
| pluperfect | înrădăcinasem | înrădăcinaseși | înrădăcinase | înrădăcinaserăm | înrădăcinaserăți | înrădăcinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înrădăcinez | să înrădăcinezi | să înrădăcineze | să înrădăcinăm | să înrădăcinați | să înrădăcineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înrădăcinează | înrădăcinați | |||||
| negative | nu înrădăcina | nu înrădăcinați | |||||
Antonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.