întreg

Romanian

Etymology

From Latin integer, integrum, from Proto-Italic *entagros, from Proto-Indo-European *n̥-th₂g-ro-, from *teh₂g-. Compare Sardinian interu, intregu, Italian intero, Spanish entero. Doublet of integru.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɨnˈtreɡ/

Adjective

întreg m or n (feminine singular întreagă, plural întregi)

  1. whole, entire
  2. full, complete, intact

Declension
declension of întreg
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite întreg întreagă întregi întregi
definite întregul întreaga întregii întregile
genitive/
dative		 indefinite întreg întregi întregi întregi
definite întregului întregii întregilor întregilor

Synonyms

Derived terms

See also

Noun

întreg m (plural întregi)

  1. (mathematics) integer, whole number

Declension
declension of întreg
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) întreg întregul (niște) întregi întregii
genitive/dative (unui) întreg întregului (unor) întregi întregilor
vocative întregule întregilor

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.