abiectatus

Latin

Etymology

Perfect passive participle of abiectō.

Participle

abiectātus m (feminine abiectāta, neuter abiectātum); first/second declension

  1. abandoned

Inflection

First/second declension.

Number Singular Plural
Case / Gender Masculine Feminine Neuter Masculine Feminine Neuter
Nominative abiectatus abiectata abiectatum abiectatī abiectatae abiectata
Genitive abiectatī abiectatae abiectatī abiectatōrum abiectatārum abiectatōrum
Dative abiectatō abiectatae abiectatō abiectatīs abiectatīs abiectatīs
Accusative abiectatum abiectatam abiectatum abiectatōs abiectatās abiectata
Ablative abiectatō abiectatā abiectatō abiectatīs abiectatīs abiectatīs
Vocative abiectate abiectata abiectatum abiectatī abiectatae abiectata
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.