ajuna
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin root *aiūnāre, from adiūnāre, from Late Latin ieiūnāre, present active infinitive of ieiūnō, from Latin ieiūnus. Compare Aromanian agiun, agiunari, Spanish ayunar, French jeûner, also Italian digiunare.
Verb
a ajuna (third-person singular present ajună, past participle ajunat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of ajuna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a ajuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ajunând | ||||||
| past participle | ajunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ajun | ajuni | ajună | ajunăm | ajunați | ajună | |
| imperfect | ajunam | ajunai | ajuna | ajunam | ajunați | ajunau | |
| simple perfect | ajunai | ajunași | ajună | ajunarăm | ajunarăți | ajunară | |
| pluperfect | ajunasem | ajunaseși | ajunase | ajunaserăm | ajunaserăți | ajunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ajun | să ajuni | să ajune | să ajunăm | să ajunați | să ajune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ajună | ajunați | |||||
| negative | nu ajuna | nu ajunați | |||||
Synonyms
Derived terms
- ajunare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.