amărî

See also: amari, Amari, and āmari

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *amarīre, from Latin amarēscere, present active infinitive of amarēscō, from amarus (“bitter”).

Verb

a amărî (third-person singular present amărăște, past participle amărât) 4th conj.

  1. to embitter
  2. to sadden
  3. (reflexive) to become sad

Conjugation
    conjugation of amărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
infinitive a amărî
gerund amărând
past participle amărât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present amărăsc amărăști amărăște amărâm amărâți amărăsc
imperfect amăram amărai amăra amăram amărați amărau
simple perfect amărâi amărâși amărî amărârăm amărârăți amărâră
pluperfect amărâsem amărâseși amărâse amărâserăm amărâserăți amărâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să amărăsc să amărăști să amărască să amărâm să amărâți să amărască
imperative — tu — — voi —
affirmative amărăște amărâți
negative nu amărî nu amărâți

Synonyms

Antonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.