asculta
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin *ascultāre, from Latin auscultāre, present active infinitive of auscultō (“I listen”). Doublet of ausculta, a borrowing.
Verb
a asculta (third-person singular present ascultă, past participle ascultat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of asculta (first conjugation, no infix)
infinitive | a asculta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ascultând | ||||||
past participle | ascultat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ascult | asculți | ascultă | ascultăm | ascultați | ascultă | |
imperfect | ascultam | ascultai | asculta | ascultam | ascultați | ascultau | |
simple perfect | ascultai | ascultași | ascultă | ascultarăm | ascultarăți | ascultară | |
pluperfect | ascultasem | ascultaseși | ascultase | ascultaserăm | ascultaserăți | ascultaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ascult | să asculți | să asculte | să ascultăm | să ascultați | să asculte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ascultă | ascultați | |||||
negative | nu asculta | nu ascultați |
Derived terms
- ascultare
- ascultător
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.