augmenta
See also: augmentà
Catalan
French
Latin
Romanian
Etymology
Borrowed from French augmenter, Late Latin augmentare, from Latin augmentum. Cf. also the inherited Aromanian amintu, amintari.
Noun
a augmenta (third-person singular present augmentează, past participle augmentat) 1st conj.
- to augment
Conjugation
conjugation of augmenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a augmenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | augmentând | ||||||
past participle | augmentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | augmentez | augmentezi | augmentează | augmentăm | augmentați | augmentează | |
imperfect | augmentam | augmentai | augmenta | augmentam | augmentați | augmentau | |
simple perfect | augmentai | augmentași | augmentă | augmentarăm | augmentarăți | augmentară | |
pluperfect | augmentasem | augmentaseși | augmentase | augmentaserăm | augmentaserăți | augmentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să augmentez | să augmentezi | să augmenteze | să augmentăm | să augmentați | să augmenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | augmentează | augmentați | |||||
negative | nu augmenta | nu augmentați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.