clocoti

Romanian

Etymology

From a Common Slavic *klokotati.

Verb

a clocoti (third-person singular present clocotește, past participle clocotit) 4th conj.

  1. to boil, bubble up
  2. to seethe, whirl, eddy, surge
  3. to effervesce, froth
  4. to boil with rage

Conjugation
    conjugation of clocoti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a clocoti
gerund clocotind
past participle clocotit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present clocotesc clocotești clocotește clocotim clocotiți clocotesc
imperfect clocoteam clocoteai clocotea clocoteam clocoteați clocoteau
simple perfect clocotii clocotiși clocoti clocotirăm clocotirăți clocotiră
pluperfect clocotisem clocotiseși clocotise clocotiserăm clocotiserăți clocotiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să clocotesc să clocotești să clocotească să clocotim să clocotiți să clocotească
imperative — tu — — voi —
affirmative clocotește clocotiți
negative nu clocoti nu clocotiți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.