cugeta
Romanian
Etymology
From Latin cōgitāre, present active infinitive of cōgitō. Cognates include Spanish cuidar and French cuider.
Conjugation
conjugation of cugeta (first conjugation, no infix)
infinitive | a cugeta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cugetând | ||||||
past participle | cugetat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuget | cugeți | cugetă | cugetăm | cugetați | cugetă | |
imperfect | cugetam | cugetai | cugeta | cugetam | cugetați | cugetau | |
simple perfect | cugetai | cugetași | cugetă | cugetarăm | cugetarăți | cugetară | |
pluperfect | cugetasem | cugetaseși | cugetase | cugetaserăm | cugetaserăți | cugetaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuget | să cugeți | să cugete | să cugetăm | să cugetați | să cugete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cugetă | cugetați | |||||
negative | nu cugeta | nu cugetați |
Synonyms
Derived terms
- cuget
- cugetare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.