deșerta

See also: deserta, desertá, and déserta

Romanian

Etymology

From deșert, or possibly from Late Latin or Vulgar Latin root *dēsertāre, from Latin dēsertus. Compare Italian disertare.

Verb

a deșerta (third-person singular present deșartă, past participle deșertat) 1st conj.

  1. (popular) to remove all the contents of something, clear, drive out, evacuate (a place)
  2. (popular) to finish a drink completely
  3. (popular) to become deserted

Conjugation
    conjugation of deșerta (first conjugation, no infix)
infinitive a deșerta
gerund deșertând
past participle deșertat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deșert deșerți deșartă deșertăm deșertați deșartă
imperfect deșertam deșertai deșerta deșertam deșertați deșertau
simple perfect deșertai deșertași deșertă deșertarăm deșertarăți deșertară
pluperfect deșertasem deșertaseși deșertase deșertaserăm deșertaserăți deșertaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deșert să deșerți să deșerte să deșertăm să deșertați să deșerte
imperative — tu — — voi —
affirmative deșartă deșertați
negative nu deșerta nu deșertați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.