deranja

See also: deranjă

Romanian

Etymology

Borrowed from French déranger.

Pronunciation
  • IPA(key): /de.ranˈʒa/

Verb

a deranja (third-person singular present deranjează, past participle deranjat) 1st conj.

  1. (transitive) to derange, disarrange
  2. (transitive) to disturb; to distress
    Pot să plec dacă te deranjez.
    I can leave if I'm disturbing you.
    Sper că nu vă deranjăm.
    I hope we're not bothering you.
  3. (reflexive) to bother (do something which is of negligible inconvenience)

Conjugation
    conjugation of deranja (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a deranja
gerund deranjând
past participle deranjat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deranjez deranjezi deranjează deranjăm deranjați deranjează
imperfect deranjam deranjai deranja deranjam deranjați deranjau
simple perfect deranjai deranjași deranjă deranjarăm deranjarăți deranjară
pluperfect deranjasem deranjaseși deranjase deranjaserăm deranjaserăți deranjaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deranjez să deranjezi să deranjeze să deranjăm să deranjați să deranjeze
imperative — tu — — voi —
affirmative deranjează deranjați
negative nu deranja nu deranjați

Synonyms
  • (to derange): zăpăci, răscoli, răvăși, strica; (regional) răntui, rostopoli

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.