descinge
Romanian
Etymology
From Latin discingere, present active infinitive of discingō.
Verb
a descinge (third-person singular present descinge, past participle descins) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of descinge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive | a descinge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descingând | ||||||
past participle | descins | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descing | descingi | descinge | descingem | descingeți | descing | |
imperfect | descingeam | descingeai | descingea | descingeam | descingeați | descingeau | |
simple perfect | descinsei | descinseși | descinse | descinserăm | descinserăți | descinseră | |
pluperfect | descinsesem | descinseseși | descinsese | descinseserăm | descinseserăți | descinseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descing | să descingi | să descingă | să descingem | să descingeți | să descingă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descinge | descingeți | |||||
negative | nu descinge | nu descingeți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.