extenua

See also: extenuá, extenúa, and exténua

Latin

Verb

extenuā

  1. second-person singular present active imperative of extenuō

Romanian

Etymology

From French exténuer.

Verb

a extenua (third-person singular present extenuează, past participle extenuat) 1st conj.

  1. (reflexive, transitive) to exhaust or tire (oneself) wear out
    Synonyms: istovi, obosi, epuiza
  2. (reflexive, transitive) to extenuate; to waste

Conjugation
    conjugation of extenua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a extenua
gerund extenuând
past participle extenuat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present extenuez extenuezi extenuează extenuăm extenuați extenuează
imperfect extenuam extenuai extenua extenuam extenuați extenuau
simple perfect extenuai extenuași extenuă extenuarăm extenuarăți extenuară
pluperfect extenuasem extenuaseși extenuase extenuaserăm extenuaserăți extenuaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să extenuez să extenuezi să extenueze să extenuăm să extenuați să extenueze
imperative — tu — — voi —
affirmative extenuează extenuați
negative nu extenua nu extenuați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.