juca

See also: Juca and jucà

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *jocāre, *iocāre, from Latin iocārī, present active infinitive of iocor (“joke, jest; play”).

Verb

a juca (third-person singular present joacă, past participle jucat) 1st conj.

  1. to play

Conjugation
    conjugation of juca (first conjugation, no infix)
infinitive a juca
gerund jucând
past participle jucat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present joc joci joacă jucăm jucați joacă
imperfect jucam jucai juca jucam jucați jucau
simple perfect jucai jucași jucă jucarăm jucarăți jucară
pluperfect jucasem jucaseși jucase jucaserăm jucaserăți jucaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să joc să joci să joace să jucăm să jucați să joace
imperative — tu — — voi —
affirmative joacă jucați
negative nu juca nu jucați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.