mândri

Romanian

Etymology

From mândru.

Verb

a mândri (third-person singular present mândrește, past participle mândrit) 4th conj.

  1. (reflexive) to be proud of
  2. (reflexive) to be haughty
  3. (reflexive) to boast or brag

Conjugation
    conjugation of mândri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a mândri
gerund mândrind
past participle mândrit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mândresc mândrești mândrește mândrim mândriți mândresc
imperfect mândream mândreai mândrea mândream mândreați mândreau
simple perfect mândrii mândriși mândri mândrirăm mândrirăți mândriră
pluperfect mândrisem mândriseși mândrise mândriserăm mândriserăți mândriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mândresc să mândrești să mândrească să mândrim să mândriți să mândrească
imperative — tu — — voi —
affirmative mândrește mândriți
negative nu mândri nu mândriți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.