mătura
Romanian
Etymology
From mătură.
Conjugation
conjugation of mătura (first conjugation, no infix)
infinitive | a mătura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | măturând | ||||||
past participle | măturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mătur | mături | mătură | măturăm | măturați | mătură | |
imperfect | măturam | măturai | mătura | măturam | măturați | măturau | |
simple perfect | măturai | măturași | mătură | măturarăm | măturarăți | măturară | |
pluperfect | măturasem | măturaseși | măturase | măturaserăm | măturaserăți | măturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mătur | să mături | să măture | să măturăm | să măturați | să măture | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mătură | măturați | |||||
negative | nu mătura | nu măturați |
Derived terms
- măturar
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.