obișnui
Romanian
Etymology
From an earlier obicinui, from obicină + -ui.
Verb
a obișnui (third-person singular present obișnuiește, past participle obișnuit) 4th conj.
- to accustom to, habituate to
- (reflexive) to get accustomed to, familiarize with, get used to
Conjugation
conjugation of obișnui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a obișnui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obișnuind | ||||||
past participle | obișnuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obișnuiesc | obișnuiești | obișnuiește | obișnuim | obișnuiți | obișnuiesc | |
imperfect | obișnuiam | obișnuiai | obișnuia | obișnuiam | obișnuiați | obișnuiau | |
simple perfect | obișnuii | obișnuiși | obișnui | obișnuirăm | obișnuirăți | obișnuiră | |
pluperfect | obișnuisem | obișnuiseși | obișnuise | obișnuiserăm | obișnuiserăți | obișnuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obișnuiesc | să obișnuiești | să obișnuiască | să obișnuim | să obișnuiți | să obișnuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obișnuiește | obișnuiți | |||||
negative | nu obișnui | nu obișnuiți |
Synonyms
Derived terms
Related terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.