pândi
See also: pandi
Romanian
Etymology
From Slavic ponditi.
Verb
a pândi (third-person singular present pândește, past participle pândit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of pândi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a pândi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pândind | ||||||
past participle | pândit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pândesc | pândești | pândește | pândim | pândiți | pândesc | |
imperfect | pândeam | pândeai | pândea | pândeam | pândeați | pândeau | |
simple perfect | pândii | pândiși | pândi | pândirăm | pândirăți | pândiră | |
pluperfect | pândisem | pândiseși | pândise | pândiserăm | pândiserăți | pândiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pândesc | să pândești | să pândească | să pândim | să pândiți | să pândească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pândește | pândiți | |||||
negative | nu pândi | nu pândiți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.