păli

See also: pali, Pali, páli, pâli, pāli, pāḷi, and pali-

Romanian

Etymology 1

From a Common Slavic *paliti, compare Serbo-Croatian paliti. Also found in Aromanian as pãlescu, probaly indicating an early borrowing.

Verb

a păli (third-person singular present pălește, past participle pălit) 4th conj.

to burn
to wither, grow dim, fade
to hit, strike

Conjugation

conjugation of păli (fourth conjugation, -esc- infix)

number		singular			plural
infinitive			a păli
gerund			pălind
past participle			pălit
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pălesc	pălești	pălește	pălim	păliți	pălesc
	imperfect	păleam	păleai	pălea	păleam	păleați	păleau
	simple perfect	pălii	păliși	păli	pălirăm	pălirăți	păliră
	pluperfect	pălisem	păliseși	pălise	păliserăm	păliserăți	păliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să pălesc	să pălești	să pălească	să pălim	să păliți	să pălească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pălește			păliți
	negative		nu păli			nu păliți

Synonyms

(burn): arde
(wither): veșteji
(hit, strike): lovi

Etymology 2

From French pâlir.

Verb

a păli (third-person singular present pălește, past participle pălit) 4th conj.

to grow pale, pallid

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.