răni

See also: rani, Rani, ráni, and räni

Romanian

Etymology

From Proto-Slavic *raniti. Compare Aromanian arãnescu, arãniri.

Pronunciation
  • IPA(key): [rəˈni]

Verb

a răni (third-person singular present rănește, past participle rănit) 4th conj.

  1. (transitive) to hurt
  2. (transitive) to wound

Conjugation
    conjugation of răni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a răni
gerund rănind
past participle rănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rănesc rănești rănește rănim răniți rănesc
imperfect răneam răneai rănea răneam răneați răneau
simple perfect rănii răniși răni rănirăm rănirăți răniră
pluperfect rănisem răniseși rănise răniserăm răniserăți răniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rănesc să rănești să rănească să rănim să răniți să rănească
imperative — tu — — voi —
affirmative rănește răniți
negative nu răni nu răniți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.