răspunde
Romanian
Etymology
From Latin respondēre, present active infinitive of respondeō.
Verb
a răspunde (third-person singular present răspunde, past participle răspuns) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of răspunde (third conjugation, past participle in -s)
infinitive | a răspunde | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răspunzând | ||||||
past participle | răspuns | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răspund | răspunzi | răspunde | răspundem | răspundeți | răspund | |
imperfect | răspundeam | răspundeai | răspundea | răspundeam | răspundeați | răspundeau | |
simple perfect | răspunsei | răspunseși | răspunse | răspunserăm | răspunserăți | răspunseră | |
pluperfect | răspunsesem | răspunseseși | răspunsese | răspunseserăm | răspunseserăți | răspunseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răspund | să răspunzi | să răspundă | să răspundem | să răspundeți | să răspundă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răspunde | răspundeți | |||||
negative | nu răspunde | nu răspundeți |
Antonyms
Derived terms
- răspundere
Related terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.