sătura

See also: satura and saturá

Romanian

Etymology

From Latin saturāre, present active infinitive of saturō. Cf. also the borrowed doublet satura (“to saturate”).

Verb

a sătura (third-person singular present satură, past participle săturat) 1st conj.

  1. to satiate, sate, satisfy
  2. to fill, cloy.

Conjugation
    conjugation of sătura (first conjugation, no infix)
infinitive a sătura
gerund săturând
past participle săturat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present satur saturi satură săturăm săturați satură
imperfect săturam săturai sătura săturam săturați săturau
simple perfect săturai săturași sătură săturarăm săturarăți săturară
pluperfect săturasem săturaseși săturase săturaserăm săturaserăți săturaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să satur să saturi să sature să săturăm să săturați să sature
imperative — tu — — voi —
affirmative satură săturați
negative nu sătura nu săturați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.