scutura

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *excutulāre, from Latin excutere. Compare Aromanian ascutur, ascuturari, Italian and Calabrian scotulare, Abruzzese scutelà.

Verb

a scutura (third-person singular present scutură, past participle scuturat) 1st conj.

  1. to shake, agitate, rock, jolt
  2. to shake out (something), flick
  3. to dust, remove dust from
  4. (reflexive) to shake off

Conjugation
    conjugation of scutura (first conjugation, no infix)
infinitive a scutura
gerund scuturând
past participle scuturat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scutur scuturi scutură scuturăm scuturați scutură
imperfect scuturam scuturai scutura scuturam scuturați scuturau
simple perfect scuturai scuturași scutură scuturarăm scuturarăți scuturară
pluperfect scuturasem scuturaseși scuturase scuturaserăm scuturaserăți scuturaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scutur să scuturi să scuture să scuturăm să scuturați să scuture
imperative — tu — — voi —
affirmative scutură scuturați
negative nu scutura nu scuturați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.