sfârșit
Romanian
Etymology
From the past participle of sfârși.
Pronunciation
- IPA(key): [sfɨrˈʃit]
Declension
declension of sfârșit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sfârșit | sfârșitul | (niște) sfârșituri | sfârșiturile |
| genitive/dative | (unui) sfârșit | sfârșitului | (unor) sfârșituri | sfârșiturilor |
| vocative | sfârșitule | sfârșiturilor | ||
Declension
declension of sfârșit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor | |||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.