îmbăta

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin *imbibitāre, from Late Latin bibitus (“drunk”), ultimately from Latin bibō (“to drink”). Compare Aromanian mbet, mbitari.

Pronunciation
  • IPA(key): [ɨm.bəˈta]

Verb

a îmbăta (third-person singular present îmbată, past participle îmbătat) 1st conj.

  1. (transitive) to intoxicate
  2. (reflexive, with accusative) to get drunk

Conjugation
    conjugation of îmbăta (first conjugation, no infix)
infinitive a îmbăta
gerund îmbătând
past participle îmbătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbăt îmbeți îmbată îmbătăm îmbătați îmbată
imperfect îmbătam îmbătai îmbăta îmbătam îmbătați îmbătau
simple perfect îmbătai îmbătași îmbătă îmbătarăm îmbătarăți îmbătară
pluperfect îmbătasem îmbătaseși îmbătase îmbătaserăm îmbătaserăți îmbătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbăt să îmbeți să îmbete să îmbătăm să îmbătați să îmbete
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbată îmbătați
negative nu îmbăta nu îmbătați

Antonyms
  • dezbăta

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.