împăra

See also: impara

Romanian

Etymology

From Late Latin impālāre, present active infinitive of impālō, from Latin pālus. Compare Aromanian mpar, mpãrari, Italian impalare, Catalan, Portuguese, and Spanish empalar.

Verb

a împăra (third-person singular present împărează, past participle împărat) 1st conj.

  1. (regional) to impale, stab
  2. (figuratively) to publish, make known (sense derived from the act of posting information on poles)

Conjugation
    conjugation of împăra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a împăra
gerund împărând
past participle împărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împărez împărezi împărează împărăm împărați împărează
imperfect împăram împărai împăra împăram împărați împărau
simple perfect împărai împărași împără împărarăm împărarăți împărară
pluperfect împărasem împăraseși împărase împăraserăm împăraserăți împăraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împărez să împărezi să împăreze să împărăm să împărați să împăreze
imperative — tu — — voi —
affirmative împărează împărați
negative nu împăra nu împărați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.