învăța

From Vulgar Latin *invitio, from *vitio (“accustom, habituate, familiarize”), from Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian anvets, nvets, anvitsari, Istro-Romanian ănmeţå, Italian avvezzare, invezzare, Spanish avezar, vezar, Portuguese vezar, Occitan envezar, Old French envoisier, Albanian mësoj.

• IPA^(key): [ɨnvəˈtsa]

a învăța (third-person singular present învață, past participle învățat) 1st conj.

1. (transitive, intransitive) to learn
2. (transitive) to teach

   a învăța ceva pe cineva

   to teach someone something

3. (reflexive) to become accustomed (to)

   a se învăța cu ceva

   to become accustomed to something

   m-am învățat cu obiceiurile lui proaste

   I've become accustomed to his stupid habits

• dezvăța
• învățare
• învățământ
• învățător
• învățătură