ținti

See also: tinti and ținți

Romanian

Etymology

From țintă.

Verb

a ținti (third-person singular present țintește, past participle țintit) 4th conj.

  1. to aim at, take aim at
  2. to sight
  3. to level one's gun at, point at/toward, train a cannon at

Conjugation
    conjugation of ținti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ținti
gerund țintind
past participle țintit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țintesc țintești țintește țintim țintiți țintesc
imperfect ținteam ținteai țintea ținteam ținteați ținteau
simple perfect țintii țintiși ținti țintirăm țintirăți țintiră
pluperfect țintisem țintiseși țintise țintiserăm țintiserăți țintiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țintesc să țintești să țintească să țintim să țintiți să țintească
imperative — tu — — voi —
affirmative țintește țintiți
negative nu ținti nu țintiți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.