dărâma

See also: darāma and darāmā

Romanian

Alternative forms
  • dărma

Etymology

From Vulgar Latin *dērāmāre, from Latin rāmus (“branch”). Compare Italian diramare, Dalmatian dramur, Old French deramer, Spanish and Portuguese derramar; compare also Albanian dërmoj.

Pronunciation
  • IPA(key): /dərɨˈma/

Verb

a dărâma (third-person singular present dărâmă, past participle dărâmat) 1st conj.

  1. (archaic) to prune (a tree)
  2. to demolish, knock down

Conjugation
    conjugation of dărâma (first conjugation, no infix)
infinitive a dărâma
gerund dărâmând
past participle dărâmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dărâm dărâmi dărâmă dărâmăm dărâmați dărâmă
imperfect dărâmam dărâmai dărâma dărâmam dărâmați dărâmau
simple perfect dărâmai dărâmași dărâmă dărâmarăm dărâmarăți dărâmară
pluperfect dărâmasem dărâmaseși dărâmase dărâmaserăm dărâmaserăți dărâmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dărâm să dărâmi să dărâme să dărâmăm să dărâmați să dărâme
imperative — tu — — voi —
affirmative dărâmă dărâmați
negative nu dărâma nu dărâmați

Derived terms
  • dărâmare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.