descurca
Romanian
Etymology
From des- + încurca, or less likely from a Vulgar Latin *de-obscuricare, from Latin obscurus.
Verb
a descurca (third-person singular present descurcă, past participle descurcat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of descurca (first conjugation, no infix)
infinitive | a descurca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descurcând | ||||||
past participle | descurcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descurc | descurci | descurcă | descurcăm | descurcați | descurcă | |
imperfect | descurcam | descurcai | descurca | descurcam | descurcați | descurcau | |
simple perfect | descurcai | descurcași | descurcă | descurcarăm | descurcarăți | descurcară | |
pluperfect | descurcasem | descurcaseși | descurcase | descurcaserăm | descurcaserăți | descurcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descurc | să descurci | să descurce | să descurcăm | să descurcați | să descurce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descurcă | descurcați | |||||
negative | nu descurca | nu descurcați |
Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.