domoli
Romanian
Etymology
From Slavic maliti, from malŭ.
Verb
a domoli (third-person singular present domolește, past participle domolit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of domoli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a domoli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | domolind | ||||||
past participle | domolit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | domolesc | domolești | domolește | domolim | domoliți | domolesc | |
imperfect | domoleam | domoleai | domolea | domoleam | domoleați | domoleau | |
simple perfect | domolii | domoliși | domoli | domolirăm | domolirăți | domoliră | |
pluperfect | domolisem | domoliseși | domolise | domoliserăm | domoliserăți | domoliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să domolesc | să domolești | să domolească | să domolim | să domoliți | să domolească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | domolește | domoliți | |||||
negative | nu domoli | nu domoliți |
Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.