mânca
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin *manucāre, from Latin manducāre, present active infinitive of manducō. Compare Italian manucare, variant of manducare, itself an obsolete variant of mangiare (this form a borrowing from French).
Pronunciation
- IPA(key): [mɨnˈka]
Conjugation
conjugation of mânca (first conjugation, no infix)
infinitive | a mânca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mâncând | ||||||
past participle | mâncat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mănânc | mănânci | mănâncă | mâncăm | mâncați | mănâncă | |
imperfect | mâncam | mâncai | mânca | mâncam | mâncați | mâncau | |
simple perfect | mâncai | mâncași | mâncă | mâncarăm | mâncarăți | mâncară | |
pluperfect | mâncasem | mâncaseși | mâncase | mâncaserăm | mâncaserăți | mâncaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mănânc | să mănânci | să mănânce | să mâncăm | să mâncați | să mănânce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mănâncă | mâncați | |||||
negative | nu mânca | nu mâncați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.