mesteca

See also: mestecă

Romanian

Etymology 1

From Latin masticāre, present active infinitive of masticō. Doublet of mastica, a borrowing.

Verb

a mesteca (third-person singular present mestecă, past participle mestecat) 1st conj.

  1. to chew, masticate
Conjugation
    conjugation of mesteca (first conjugation, no infix)
infinitive a mesteca
gerund mestecând
past participle mestecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mestec mesteci mestecă mestecăm mestecați mestecă
imperfect mestecam mestecai mesteca mestecam mestecați mestecau
simple perfect mestecai mestecași mestecă mestecarăm mestecarăți mestecară
pluperfect mestecasem mestecaseși mestecase mestecaserăm mestecaserăți mestecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mestec să mesteci să mestece să mestecăm să mestecați să mestece
imperative — tu — — voi —
affirmative mestecă mestecați
negative nu mesteca nu mestecați
Derived terms
  • mestecare

Etymology 2

From Vulgar Latin *mixticāre, from Latin mixtus, past participle of miscere (“mix”). Compare Aromanian meastic, misticari, Italian mesticare, Dalmatian mescur.

Verb

a mesteca (third-person singular present mestecă, past participle mestecat) 1st conj.

  1. to mix
Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.