reprezentant

Polish

Pronunciation
  • IPA(key): /rɛ.prɛˈzɛn.tant/

Noun

reprezentant m pers

  1. representative (one who speaks for another)

Declension
declension of reprezentant
singular plural
nominative reprezentant reprezentanci
genitive reprezentanta reprezentantów
dative reprezentantowi reprezentantom
accusative reprezentanta reprezentantów
instrumental reprezentantem reprezentantami
locative reprezentancie reprezentantach
vocative reprezentancie reprezentanci

Romanian

Etymology

Borrowed from French représentant.

Noun

reprezentant m (plural reprezentanți, feminine equivalent reprezentantă)

  1. representative

Declension
declension of reprezentant
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) reprezentant reprezentantul (niște) reprezentanți reprezentanții
genitive/dative (unui) reprezentant reprezentantului (unor) reprezentanți reprezentanților
vocative reprezentantule reprezentanților
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.