sări

See also: sari, Sari, sarí, sarī, and sarı

Romanian

Etymology

From Latin salīre, present active infinitive of saliō, ultimately from Proto-Indo-European *sl̥i-.

Verb

a sări (third-person singular present sare, past participle sărit) 4th conj.

  1. to jump

Conjugation
    conjugation of sări (fourth conjugation, no infix)
infinitive a sări
gerund sărind
past participle sărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sar
săr		 sari
sări		 sare sărim săriți sar
săr
imperfect săream săreai sărea săream săreați săreau
simple perfect sării săriși sări sărirăm sărirăți săriră
pluperfect sărisem săriseși sărise săriserăm săriserăți săriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sar
să săr		 să sari
să sări		 să sară să sărim să săriți să sară
imperative — tu — — voi —
affirmative sari
sări		 săriți
negative nu sări nu săriți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.