vlăgui

Romanian

Etymology

From vlagă +‎ -ui.

Verb

a vlăgui (third-person singular present vlăguiește, past participle vlăguit) 4th conj.

  1. (reflexive, transitive) to deplete, exhaust, drain (of energy)
  2. (reflexive, transitive) to emaciate
  3. (reflexive, transitive) to grow weak
  4. (reflexive, transitive) to impoverish

Conjugation
    conjugation of vlăgui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a vlăgui
gerund vlăguind
past participle vlăguit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vlăguiesc vlăguiești vlăguiește vlăguim vlăguiți vlăguiesc
imperfect vlăguiam vlăguiai vlăguia vlăguiam vlăguiați vlăguiau
simple perfect vlăguii vlăguiși vlăgui vlăguirăm vlăguirăți vlăguiră
pluperfect vlăguisem vlăguiseși vlăguise vlăguiserăm vlăguiserăți vlăguiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vlăguiesc să vlăguiești să vlăguiască să vlăguim să vlăguiți să vlăguiască
imperative — tu — — voi —
affirmative vlăguiește vlăguiți
negative nu vlăgui nu vlăguiți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.