arătător

Roumain

Étymologie

Déverbal de a arată « indiquer » formé avec le préfixe -tor.

Nom commun

neutre Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
arătător arătătorul arătătoare arătătoarele
Datif
Génitif
arătător arătătorului arătătoare arătătoarelor
Vocatif

arătător \a.rə.təˈtor\ neutre

  1. (Métrologie) Aiguille d'un appareil de mesure, indicateur
  2. (Anatomie) Deuxième doigt de la main, index

Synonymes

aiguille de mesure
doigt
  • deget arătător
  • index : (« index »)

Hyperonymes

doigt

Holonymes

doigt

Adjectif

Adjectif
3 formes
Singulier Pluriel
Masculin
Neutre
Féminin Masculin Féminin
Neutre
Nominatif
Accusatif
Indéfini arătător arătătoare arătători arătătoare
Défini arătătorul arătătoarea arătătorii arătătoarele
Datif
Génitif
Indéfini arătător arătătoare arătători arătătoare
Défini arătătorului arătătoarei arătătorilor arătătoarelor

arătător \a.rə.təˈtor\ neutre

  1. Qui indique, indicateur

Synonymes

Voir aussi

Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Partage dans les Mêmes. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.