minciună
Roumain
Étymologie
- Du latin mentio.
Nom commun
féminin | Singulier | Pluriel | ||
---|---|---|---|---|
cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
Nominatif Accusatif |
minciună | minciuna | minciuni | minciunile |
Datif Génitif |
minciuni | minciunii | minciuni | minciunilor |
Vocatif | minciuno | minciunilor |
minciună \Prononciation ?\
Dérivés
- minciunică, (« petit mensonge »)
Synonymes
- neadevăr
- gogoașă
Antonymes
Expressions
- a da (pe cineva) de minciună, (« prouver le mensonge (de quelqu'un) »)
- a face (pe cineva) de minciună, (« prouver le mensonge (de quelqu'un) »)
- prinde cu minciuna a prinde (pe cineva) cu minciuna, (« prendre (quelqu'un) en délit de mensonge »)
- minciună gogonată, (« mensonge excessif »)
- minciună încornorată, (« mensonge excessif »)
Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Partage dans les Mêmes. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.