urs
: Urs
Romanche
Étymologie
- Forme et orthographe du dialecte sutsilvan.
Roumain
Étymologie
- Du latin ursus.
Nom commun
masculin | Singulier | Pluriel | ||
---|---|---|---|---|
cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
Nominatif Accusatif |
urs | ursul | urși | urșii |
Datif Génitif |
urs | ursului | urși | urșilor |
Vocatif | ursule | urșilor |
urs masculin
- Ours.
Dérivés
- urs polar
Expressions
- a se aduna (sau a se uita) ca la urs a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit.
- de când avea ursul coadă din timpuri foarte îndepărtate.
- ursul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
- cum merge ursul la deal încet și apăsat; greoi.
- a trăi ca ursul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras.
Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Partage dans les Mêmes. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.