urs

Voir aussi : Urs

Anglo-normand

Étymologie

Du latin ursus.

Nom commun

urs masculin

  1. Ours.

Romanche

Étymologie

Forme et orthographe du dialecte sutsilvan.

Nom commun

urs \Prononciation ?\ masculin

  1. Ours.

Roumain

Étymologie

Du latin ursus.

Nom commun

masculin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
urs ursul urși urșii
Datif
Génitif
urs ursului urși urșilor
Vocatif ursule urșilor

urs masculin

  1. Ours.

Dérivés

  • urs polar

Expressions

  • a se aduna (sau a se uita) ca la urs a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit.
  • de când avea ursul coadă din timpuri foarte îndepărtate.
  • ursul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
  • cum merge ursul la deal încet și apăsat; greoi.
  • a trăi ca ursul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras.
Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Partage dans les Mêmes. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.