căpăta
See also: capata
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin capitāre, from Latin caput. Compare Italian capitare; compare also Albanian kaptoj.
Verb
a căpăta (third-person singular present capătă, past participle căpătat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of căpăta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a căpăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căpătând | ||||||
| past participle | căpătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | capăt | capeți | capătă | căpătăm | căpătați | capătă | |
| imperfect | căpătam | căpătai | căpăta | căpătam | căpătați | căpătau | |
| simple perfect | căpătai | căpătași | căpătă | căpătarăm | căpătarăți | căpătară | |
| pluperfect | căpătasem | căpătaseși | căpătase | căpătaserăm | căpătaserăți | căpătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să capăt | să capeți | să capete | să căpătăm | să căpătați | să capete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | capătă | căpătați | |||||
| negative | nu căpăta | nu căpătați | |||||
Derived terms
- căpătare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.