dăuna

See also: dauna and daună

Romanian

Etymology

From daună. May also correspond to Latin damnāre, present active infinitive of damnō (therefore a doublet of damna).

Verb

a dăuna (third-person singular present dăunează, past participle dăunat) 1st conj.

  1. to damage, harm, injure

Conjugation
    conjugation of dăuna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dăuna
gerund dăunând
past participle dăunat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dăunez dăunezi dăunează dăunăm dăunați dăunează
imperfect dăunam dăunai dăuna dăunam dăunați dăunau
simple perfect dăunai dăunași dăună dăunarăm dăunarăți dăunară
pluperfect dăunasem dăunaseși dăunase dăunaserăm dăunaserăți dăunaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dăunez să dăunezi să dăuneze să dăunăm să dăunați să dăuneze
imperative — tu — — voi —
affirmative dăunează dăunați
negative nu dăuna nu dăunați

Synonyms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.