damna
Esperanto
Latin
Portuguese
Romanian
Etymology
Borrowed from French damner, Latin damnare, and therefore possibly a doublet of the native dăuna.
Verb
a damna (third-person singular present damnează, past participle damnat) 1st conj.
- (literary) to damn
Conjugation
conjugation of damna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a damna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | damnând | ||||||
past participle | damnat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | damnez | damnezi | damnează | damnăm | damnați | damnează | |
imperfect | damnam | damnai | damna | damnam | damnați | damnau | |
simple perfect | damnai | damnași | damnă | damnarăm | damnarăți | damnară | |
pluperfect | damnasem | damnaseși | damnase | damnaserăm | damnaserăți | damnaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să damnez | să damnezi | să damneze | să damnăm | să damnați | să damneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | damnează | damnați | |||||
negative | nu damna | nu damnați |
Related terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.